Trăiești în țara celorlalți și toată lumea îți spune cui să te rogi, cui sfânt să porți în buzunar, ce nume să șoptești când te doare.

Am încercat pe rând: Sfânta Maria, Isus, Mahomed, Anton, Mina, Constantin, Pavel, Avraam – o coadă lungă ca un coridor de spitalunde fiecare icoană îți spune "poate eu, poate nu eu".

Și într-o zi am înțeles: Nimeni nu m-a uitat, dar nici nimeni nu mă poate salvadacă nu mă cunoaște.

Apoi am rămas cu două: Dumnezeu și eu.

Și i-am spus: "Doamne, dacă nu mă asculți prin sfinții altora, ascultă-mă prin tăcerea mea."

Și tăcerea a răspuns.

Nu cu miracole, nu cu semne, ci cu o respirație adâncă, ca și cum raiul ar fi spus: "Te așteptam să vii singur."